Comentariu literar O scrisoare pierdută – de Ion Luca Caragiale
Conținutul acestui articol
Autorul și opera
Opera literară „O scrisoare pierdută’‘ este o comedie de moravuri sociale și politice scrisă de dramaturgul Ion Luca Caragiale în anul 1884 și publicată în revista „Convorbiri Literare”.
Este o capodoperă a genului dramatic, opera aparținând realismului clasic.
Ion Luca Caragiale este scriitorul român reprezentativ al „epocii marilor clasici”, a scris nuvele, schițe și piese de teatru.
Principala sursa de inspirație a dramaturgului pentru această comedie fiind farsa electorală din anul 1883.
Structura operei
Privind structura operei, aceasta este împărțită în 4 acte și 44 de scene, principalul mod de expunere este dialogul.
Intervențiile autorului sau didascaliile sunt prezente la începutul comediei, la intercalarea replicilor sau la începutul unui act, utilizând ca moduri de expunere descrierea și narațiunea.
Titlul operei
Titlul pune în evidența contrastul comic dintre aparența si esența, desemnând instrumentul de șantaj (o scrisoare pierdută) generator de conflict.
Din punct de vedere morfologic este format dintr-un substantiv articulat nehotărât și un adjectiv.
Articolul nehotărât ”o” ne indică banalitatea întâmplării cât și faptul că se poate repeta în orice context (prin pierderea repetată a aceleași scrisori).
Tema operei
Tema ilustrează degradarea vieții sociale, private și politice prin prezentarea unor evenimente dintr-un orășel din provincie în preajma alegerilor parlamentare pentru alegerea unui viitor candidat si revizuirea Constituției.
Ca și teme secundare întâlnim lupta pentru putere, corupția vieții politice, etc.
În această comedie, didascaliile punctează trăirile personajelor, gesturile și atitudinile acestora („gustă din paharul cu apă”, „impunător”, etc).
Contextul spațio-temporal
Ca și context spațio-temporal, acțiunea operei se desfășoară într-un orășel de munte, ”capitala de județ, în zilele noastre”, la sfârșitul sec.al-XIX-lea, relațiile temporale sunt în mare parte cronologice.
Momentele subiectului literar
Conflictul principal în operă este prezentat prin înfruntarea pentru putere a două forțe politice adverse:
- reprezentanții partidului aflat la putere (Zaharia Trahanache și soția sa Zoe, prefectul Ștefan Tipătescu)
- gruparea independentă (constituită de Nae Cațavencu).
Conflictul secundar este prezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se temea de trădarea prefectului.
Tensiunea dramatica este redată prin tehnica bulgărelui de zapadă care constă în amplificarea treptată a conflictului, prin înlănțuirea evenimentelor care conduc la rezolvarea conflictului în finalul fericit al operei.
Acțiunea operei este structurată pe momentele subiectului, evenimentele derulându-se în jurul pretextului pierderii scrisorii.
Acțiunea se desfășoară astfel ; actul 1 și 2 în anticamera lui Tipătescu, actul 3 în sala mare din primărie, actul 4 în grădina lui Zaharia Trahanache.
În expozițiune sunt prezentate personajele Ștefan Tipătescu prefectul județului și Pristanda, polițaiul orașului.
Intriga o constituie pierderea scrisorii, când Tipătescu află că Nae Cațavencu este în posesia scrisorii de amor, „document” care îi poate asigura reușita în alegeri.
Desfășurarea acțiunii începe cand Nae Cațavencu folosește acest „document” ca șantaj, amenințând că o să-l publice dacă puterile locale nu-i vor susține candidatura în alegeri.
Din ordinul lui Tipătescu, Pristanda îl arestează pe Cațavencu, dar până la urmă Zoe îl convige pe prefect să-l susțină în candidatura sa.
Zaharia Trahanache după ce intră în posesia unei polițe falsificată de Cațavencu pe care o arată Zoiei și prefectului, o folosește împotriva acestuia, susținând apoi candidatura lui Agamemnon Dandanache.
Punctul culminant al acțiunii este atins în momentul în care se iscă un scandal pus la cale de Pristanda în fața primăriei, unde Cațavencu își pierde pălăria în care ținea scrisoarea, iar scrisoarea ajunge dinou în posesia catățeanului turmentat.
Deznodământul este rezolvarea conflictului inițial, când scrisoarea ajunge la Zoe, iar Cațavencu este nevoit să accepte condițiile acesteia.
Dandanache este ales în unanimitate și totul se încheie cu împăcarea adversarilor la festivitatea condusă chiar de Cațavencu.
În comedie întâlnim următoarele tipuri de comic:
- comic de situație (încăierările din ședință, aparițiile cetățeanului turmentat, etc.
- comic de nume – este foarte sugestiv prin numele ales personajelor
- comic de caracter – este redat de ceea ce vor să pară personajele și ceea ce sunt de fapt.
- comic de limbaj – se manifestă prin greșelile gramaticale exprimate de personaje și de pretențiile false a acestora de a părea inteligenți.
- comic de moravuri – arată aspectele sociale pe care dramaturgul dorește să le îndrepte (adulterul, demagogie, etc.).
Concluzie
În concluzie, comedia „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o capodoperă a genului dramatic în care dramaturgul satirizează întâmplări, aspecte sociale din viața unei comunități.
Pe baza datelor prezentate putem afirma că opera se încadrează în curentul literar numit realism.
Citește și:
- O scrisoare pierdută eseu
Toate personajele din „O scrisoare pierdută”
- Caracterizare Zoe Trahanache
- Caracterizare Zaharia Trahanache
- Caracterizare Nae Cațavencu
- Caracterizare Agamemnon Dandanache
- Caracterizare Ștefan Tipătescu
- Caracterizare Ghiță Pristanda
- Caracterizare Iordache Brânzovenescu
- Caracterizare Tache Farfuridi
- Caracterizare cetățeanul turmentat
